Pentru cei care iubesc gatitul

Pentru cei care iubesc gatitul

joi, 20 decembrie 2012

Turta dulce din 1914

Am gasit o comoara: un caiet de retete scris de mana, majoritatea  sunt in maghiara, care a apartinut strabunicii sotului meu. Ce bine se manca la Cluj pe vremuri! Rand pe rand as vrea sa incerc toate retetele. Desigur, fiecare necesita oaresce ajustari la gramaje: nici faina nu mai e aceeasi, nici frisca, nici macar viata si obiceiurile noastre.  

Retetele nu sunt nici pe departe atat de complicate insa toate erau facute cu ingrediente de calitate, toate naturale. 


Mie nu mi-a venit sa cred cat de simpla e aceasta reteta insa e bine de stiut ca nu e extrem de dulce. Daca vreti puteti pune mai mult zahar pudra. Noua de place asa, mai putin dulce:)

500 g faina 000
1 praf de sare
2 lingurite bicarbonat de sodiu ( eu l-am dizolvat in putin lapte insa am pus doar o lingurita pentru ca formele mele de decupaj sunt mici si nu voiam sa se umfle prea mult turtele si sa se deformeze)
180-200 ml miere calduta topita 
2 oua mici
2 linguri zahar pudra ( eu am pus 5)
scortisoara ( eu am pus vreo 2 linguri zdravene)
1/2  lingurita cuisoare macinate
coaja de lamaie rasa ( eu am pus puntina esenta de portocala)

Pentru uns 

1-2 galbenusuri amestecate cu 1 lingura de lapte





Faina se amesteca cu sarea, scortisoara, cuisoarele. Bateti ouale intregi si turnati-le peste faina si  amestecati. Mierea se topeste , se infierbanta iar cand se raceste si devina doar calduta se toarna cate putina peste faina si oua. Se omogenizeaza foarte bine.

In reteta originala se spune ca aluatul se lasa sa se odihneasca  o jumatate de ora. La mine s-a odihnit peste noapte la frigider invelit in folie alimentara. Nu cred ca mi-ar fi fost prea usor sa-l intind altfel.

Nu uitati de bicarbonat, puneti toata cantitatea in cazul in care decupati cu forme mari. 


Asta e aluatul din pacate poza nu e foarte reusita.


Am intins rand pe rand 3 foi, evident ca e necesar sa pudrati suprafata de lucru cu faina. Am decupat formele si le-am uns cu galbenus de ou ( 2 galbenusuri) amestecat cu 1-2 linguri de lapte. Daca va ramane aluat de la fiecare foaie, umeziti-va mainile cu ulei ca sa-i redati umiditatea sa-l puteti framanta si intinde din nou.


Turtitele se coc in tava unsa cu margarina la foc mare. Cuptorul trebuie incins in prealabil.

Mi-au iesit cam 50 de bucatele. Dupa ce s-au racit le-am ornat cu creioane de la Dr Oetker si bombonele de zahar. Sunt sigura ca stabunica sotului meu nu avea asa ceva. In primul razboi mondial insa  oamenii inca traiau si se bucurau de viata asa cum era si cata era. Iar eu deschid cu piosenie caietul strabunicii inceput in 1914 si terminat in 1919. Nu inteleg maghiara dar citesc din cele cateva retete scrise intr-o limba romana de acum 100 de ani impecabila ortografic: "putem sa punem intra ia si verdeturi taiate lungareti"; " batem albusul dela 4-5 oua cu nitica apa rece" 

Revenind in zilele noastre, David mi-a fost de mare ajutor, ultimele figurine el le-a decorat.


Iar apoi a papat pasta ce-a ramas in creioanele de glazura.


Turta dulce se intareste dupa coacere, trebuie tinuta cateva zile la temperatura camerei ca sa se inmoaie. Acum poate veni Craciunul!












Un comentariu:

  1. Ce frumos!...De Craciun eu si fetita mea am facut turta dulce, o reteta foarte asemanatoare cu reteta ta (imi permit sa te tutuiesc, suntem de varste apropiate).
    Imi place blogul tau culinar, iar cu, caietul de retete din 1914 m-ai dat gata. Imi plac "vechiturile" si mie si pastrez cu sfintenie mici amintiri de la dragele mele bunici si strabunici.

    Mai am un blog pe care il urmaresc de mult timp si nu am dat gres cu nici o reteta; este blogul Laurei Laurentiu "retetecalamama";

    iti doresc un 8 martie frumos, cu zambet si soare in suflet. e.m.

    RăspundețiȘtergere