Acesta este gemul copilariei mele, atat a insistat maica-mea cand eram copil sa-l mananc, ca e bun si plin de vitamina C, ca nu-mi place nici in ziua de astazi in mod deosebit. Dar ii place sotului meu, iar in ultima vreme e singurul gem pe care David il mananca. Anul trecut am facut prima data, am cumparat pasta de la piata si am fiert-o cu zahar. Se fierbe la foc mic vreo doua ore sau mai mult daca preferati un gem foarte dens. Pasta se numeste si hetschenpetsch, din germana, dar imi amintesc ca foloseam termenul si pentru pasta si pentru produsul finit.
De data asta am facut o cantitate mai mare din:
10 l de pasta de macese
4 kg de zahar
Eu am pus zaharul de la inceput si am amestecat aproape tot timpul pasta. Ea se fierbe la foc mic. Nu trebuie sa clocoteasca vizibil, Se indeparteaza usor spuma ce se formeaza deasupra de la zahar. Pe masura ce fierbe si scade cantitatea de pasta, veti observa ca gemul se inchide la culoare.
Gemul meu a fiert ceva mai bine de doua ore, am facut proba picaturilor de gem ca sa verific daca e indeajuns de bine inchegat. Am pus cateva picaturi pe o farfurioara si am lasat farfurioara la frigider vreo 10 minute.
Am turnat gemul fierbinte in borcane bine spalate si sterilizate. Ca sa nu crape borcanele le-am pus pe o tava metalica. Se capseaza si se pun invelite bine in prosoape sau paturi ca sa se raceasca lent. Dupa ce s-au racit, mai fierb borcanele inca o data, invelite in prosoape, intr-o cratita in care pun apa ca sa acopere mai bine de jumatate din inaltimea borcanelor.
In felul acesta ma asigur ca pot pastra conservele ani de zile.
Pofta buna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu